- împãrát
- s. m., pl. împãráţi
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
împãrát
Look at other dictionaries:
împărat — ÎMPĂRÁT, împăraţi, s.m. Suveran (absolut) al unui imperiu. ♦ fig. Stăpân, conducător. – lat. imperator. Trimis de valeriu, 07.11.2007. Sursa: DEX 98 IARBA ÎMPĂRÁTULUI s. v. urechelniţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime ÎMPĂRÁT s … Dicționar Român
împărăţie — ÎMPĂRĂŢÍE, împărăţii, s.f. 1. Ţară condusă de un împărat; imperiu. ♢ Împărăţia cerului = rai. 2. Faptul de a împărăţi; stăpânire. 3. (înv.) Împărat; sultan. ♢ expr. Împărăţia ta (sau voastră), formulă de adresare către un împărat. – Împărat + suf … Dicționar Român
împărăteasă — ÎMPĂRĂTEÁSĂ, împărătese, s.f. 1. Soţie de împărat sau femeie care conduce un imperiu. 2. Plantă erbacee agăţătoare, veninoasă, cu flori albe verzui (Bryonia alba). ♦ (reg.) Mutătoare (Bryonia dioica). – Împărat + suf. easă. Trimis de valeriu,… … Dicționar Român
cezar — CEZÁR, cezari, s.m. Titlu dat împăraţilor romani; p. gener. împărat. [acc. şi: cézar] – Din lat. caesar. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CEZÁR s. v. împărat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime cezár s … Dicționar Român
imperial — IMPERIÁL, Ă, imperiali, e, adj., s.f. I. adj. Care aparţine împăratului sau imperiului, care se referă la împărat sau la imperiu; împărătesc. II. s.f. Etaj (acoperit) al unor vehicule de transport în comun. [pr.: ri al] – Din fr. impérial, lat.… … Dicționar Român
împărăţi — ÎMPĂRĂŢÍ, împărăţesc, vb. IV. intranz. (pop.) A domni ca împărat. – Din împărat. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 împărăţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împărăţésc … Dicționar Român
elector — ELECTÓR, OÁRE, electori, oare, subst. 1. s.m. şi f. Persoană care are mandat din partea unui grup de oameni să aleagă prin vot pe cineva. ♦ (înv.) Persoană care reuşea să obţină un mare număr de voturi pentru partidul său. 2. s.m. (În Imperiul… … Dicționar Român
imperiu — IMPÉRIU, imperii, s.n. 1. Stat monarhic care are în frunte un împărat; împărăţie. 2. Teritoriu cuprinzând un stat dominant (marea metropolă) şi posesiunile lui coloniale. 3. (În loc.) Sub imperiul... = dominat, influenţat de..., determinat de...… … Dicționar Român
principat — PRINCIPÁT, principate, s.n. 1. Teritoriu condus de un suveran care are titlu de principe. ♦ (La pl.; de obicei determinat prin române sau dunărene ) Nume purtat de Ţara Românească şi Moldova în perioada dinaintea Unirii. 2. Demnitate de principe … Dicționar Român
împărătesc — ÎMPĂRĂTÉSC, EÁSCĂ, împărăteşti, adj. De împărat, care aparţine împăratului sau împărătesei; imperial; p. ext. măreţ, maiestuos. – Împărat + suf. esc. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎMPĂRĂTÉSC adj. imperial, (rar) august, (pop.)… … Dicționar Român
